Mai rămâne câinele prietenul omului?...

                                                               Am un câine, tre' să-l dau

Discutam deunăzi cu o prietenă de suflet despre conţinutul acestui blog, cum că este ok ceea ce scriu, însă i-ar plăcea să citească şi despre lucruri frumoase, fără să mai fac haz de necaz din (aproape) orice.

Sincer, aş vrea să-i fac pe plac, să-i înseninez zilele cu materiale pline de soare, flori, oameni frumoşi, peisaje de vis din jurul nostru, însă, de fiecare dată tot apare câte-un "nor" care îmi dă peste cap aceste dorinţe.

În ultimul material postat pe blog scriam despre pistele pentru biciclişti , inexistente în oraşul nostru, Brăila.

Sunt inexistente din multe motive - nu le-a luat nimeni în considerare atunci când s-au făcut proiectele de modernizare a străzilor, fonduri insuficiente la bugetele locale, indiferenţa cetăţenilor faţă de acest subiect, non-combat-ul ONG-urilor de profil şi multe altele.

Mi s-a spus recent cum că brăilenilor tocmai asta le lipsea, pista pentru biciclişti, în rest le au pe toate.

Da, este adevărat, le au pe toate, însă pe hârtie - investitori, locuri de muncă, locuri de recreere, siguranţă, civilizaţia străzii, curăţenie, interes faţă de ceea ce ne înconjoară. Toate, numai pe hârtie.

Recunosc şi eu, parţial, că pistele pentru biciclete sunt- momentan- o utopie.

De ce? Păi, exceptând câteva zone în care ele pot fi marcate, în celelalte fie ţi-ai face praf bicicleta din cauza străzilor- trotuarelor "bombardate", fie n-ai mai ajunge la destinaţie, "capsat" de colţii câinilor comunitari prezenţi în orice colţ al oraţului, fie el Centrul Istoric, fie oricare din periferiile oraşului.

Ca să nu mai amintesc despre celelalte "patrupede" cu două picioare, ce scot urlete precum lupii la stână, când văd vreo persoană de sex feminin pedalând, alergând sau mergând cu rolele prin puţinele locuri disponibile.

De fapt, acest material este dedicat câinilor, animale de companie. Scriam pe pagina personală de Facebook că "nici viaţa de câine nu va mai fi ce-a fost odată", pentru simplul motiv că, în dorinţa de a strânge mai mulţi bani la buget (local sau naţional), se va introduce impozitarea animalelor de companie. Cu aceşti bani, se afirmă în decizie, se vor avea în vedere acei câini comunitari pomeniţi anterior, urmând a fi adunaţi de pe străzi, sterilizaţi, air cei bolnavi incurabil, eutanasiaţi, conform unei alte propuneri legislative ce se discută zilele aceastea în Camerele Parlamentului.

Consder, totuşi că, până la a suprataxa contribuabilul până la limita maximă a suportabilităţii (cred că deja s-a cam ajuns acolo) pot fi găsite soluţii mult mai eficiente, plecând de la o gestionare mai eficientă a banului public, încheierea de parteneriate cu ONG-urile de profil şi încheind cu o campanie de educare cetăţenească intensivă, vizând toate aceste aspecte.

În caz contrar, melodia Ionelei Prodan "Din bucata mea de pâine" va râmane doar o tristă şi plăcută amintire.

Sper să vină şi ziua în care voi scrie şi ceva mult mai plăcut ochiului şi gândului, până atunci, "din bucata mea de pâine n-o să mai hrănesc un câine", fiindcă aşa mi-o cer aleşii neamului...

                                           Sursa - Youtube

Continuare
Ieri, 24 martie, la o temperatură de 0 grade, am dat o tură prin Brăila cu aparatul de fotografiat după mine, cu dorinţa de a surprinde semnele venirii primăverii.
În schimb, cu prea puţine excepţii, n-am reuşit să fotografiez decât "buline negre" - mizerie, dezolare, dezinteres şi ... mulţi câini comunitari. Crotalaţi, necrotalaţi, nelipsiţi din peisaj.
Pe traseul Faleză - Calea Călaraşilor - Centru - Mihai Eminescu - B.dul Independenţei, în doar nici două ore de mişcare, am "inventariat" nu mai puţin de 25 de câini.
E mult, puţin, frumos, normal şi firesc să vezi aşa ceva prin zona centrală a oraşului? ...