Brăila – oraşul simbolurilor pierdute

                                            Brăila – oraşul simbolurilor pierdute

                                                     Foto centru - Mircea Florin 

         Vrând-nevrând, ne apropiem cu paşi repezi de finele unei veri foarte călduroasă, plină de evenimente.

Şi cum luna august prinde în calendarul său şi Zilele Brăilei, evenimentele au fost aşteptate cu interes de o bună parte din populaţie, dornică să vadă ceva nou, inedit chiar, dacă ar fi posibil.

Cârcotaşi sunt mulţi, poate că şi eu mă număr printre ei, punând asta pe seama zodiei în care m-am născut sau pur şi simplu, pe seama unor stângăcii cu care ne-am cam obişnuit de-a lungul vremii.

         Mulţi au comentat negativ pe seama afişului creat şi postat pe site-urile de socializare, ce cuprindea sumarul activităţilor dedicate Zilelor Brăilei, alţii au comentat negativ despre felul în care ansamblul de fântâni din zona Palatului Administrativ a fost renovat şi “împodobit” cu tot felul de jocuri de lumini ce distrag atenţia de la frumuşetea creaţiei sculpturale, precum şi despre felul în care fântâna a fost reproiectată şi vopsită.

         Nu mai vorbesc de modul în care Faleza a fost invadată de mult fum, muzică, aglomeraţie, obiecte expuse la vânzare precum în târgurile comunale, precum şi nelipsitele tiribombe ce stau bine-mersi în continuare în mijloc de drum.

          Aş dori ca aceste aspecte să le dezvolt într-o altă postare, încerc acum să îndrept atenţia cititorilor către un alt eveniment, mediatizat în presa locală şi discutat pe forumurile de socializare, dar care s-a cam stins din interes.

          Este vorba despre o iniţiativă locală, aceea de a expune la două intrări din municipiul Brăila (veţi vedea de ce le spun doar intrări) două nave militare scoase din uz şi preluate cu titlu gratuit de către administraţia locală de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Brăila.

Cele două intrări alese sunt drumul de acces dinspre Slobozia – Calea Călăraşilor, cea de-a doua, drumul de legătură cu Galaţiul, zona Dig – fosta Cărămidărie.

         Ce e rău în cele expuse mai sus? Nimic, ar spune unii, chiar lăudabilă iniţiativa, având în vedere că Brăila nu are nimic deosebit de arătat la intrările în municipiu. Parţial sunt de acord cu aceştia, însă am unele nedumeriri, pe care le voi înşira şi detalia mai jos.

Pentru ca aceste două nave să poată fi expuse, era nevoie de o hotărâre de Consiliu Local Municipal, ceea ce s-a şi întâmplat, la finele lunii iulie, votul fiind pozitiv.

După aprobarea acestei hotărâri, ea a fost pusă în pactică, însă pe parcurs parte din conţinut a fost modificat. Cum? Explic imediat.

          În primul rind, unul dintre amplasamente era Calea Călăraşilor colţ cu Aleea Mecanizatorilor, pentru care era nevoie de autorizaţie de construire, aşa cum reiese dintr-un raport de specialitate, în baza căruia a fost emisă această Hotărâre a CLM.

Culmea, asta în cazul în care Aleea Mecanizatorilor nu şi-a schimbat poziţia pe harta municipiului, nava respectivă tronează acum tot pe Calea Călăraşilor, însă la intersecţia cu şoseaua de Centură, pe sensul de mers către Slobozia, cumva pe diagonală şi la mai bine de 300-400 metri de locul în care apărea în proiectul de hotărâre.

          Ce se observă din fotografia de mai jos? Faptul că nava este poziţionată oblic, iar pentru a i se asigura o mai bună vizibilitate, în jurul ei au fost tăiaţi la foc automat câţiva arbori.

Tot din raportul de sprecialitate menţionat anterior reiese faptul că navele vor fi inscripţionate cu mesajele “Primăria Municipiului Brăila” şi “Bine aţi venit!”, având aplicată şi stema municipiului, precum şi tricolorul vopsit pe borduri.

        Aici sunt mai multe de comentat. Din fotografiile expuse, se observă că, iniţial, nava de la amplasamentul Dig a fost poziţionată pentru o zi sau două cu prova (faţa) spre Galaţi, regăsind pe babord (stânga navei, cum priveşti din pupa-spate) stema municipiului, tricolorul şi mesajele “Brăila” şi “Bine aţi venit”.

            În urma apariţiei unui articol în presa locală, am sesizat şi au sesizat şi alţii faptul că poziţionarea navei nu este una potrivită, astfel că cei care trec prin zonă primesc un “bun venit” taman pe sensul de ieşire din municipiu, că nava putea (dar de fapt nu se putea) fi amplasată perpendicular pe axul drumului, pentru a fi vizibilă din ambele sensuri şi că lipsea acel “drum bun” normal şi firesc, dacă tot i s-a găsit un amplasament de acest gen.

           Situaţia s-a “remediat” la foc automat, acum nava a făcut “stânga-mprejur” (că tot a fost militară), meseriaşii au vopsit cu un albastru de Voroneţ tribordul expus publicului, rămânând doar “Brăila” cu o micuţă stemă a municipiului şi un tricolor cu muuult roşu, comparativ cu celelalte două culori cuprinse în drapel.

Cât despre ce-a de-a doua navă, expusă pe Centură, a rămas cu “Brăila”, stema, acelaşi tricolor disproporţionat şi cu “Bine aţi venit” pe ambele părţi, dar ce mai contează...

Intrebări din partea mea:

1. Ce rost a mai avut votul celor din CLM, dacă acea hotărâre a fost aplicată cu numeroase modificări  (amplasare, mesaje, tăieri de copaci), modificări ce nu au avut nicio aprobare ulterioară?
2. Dacă tot a fost gândită din timp, cu aproape un an în urmă (rectific, cu scuzele de rigoare, cu câteva luni în urmă) această iniţiativă, de ce nu au fost luate în calcul aspectele menţionate anterior (privind amplasamentul potrivit, mesaje corespunzătoare) şi să se apeleze la aceste modificări făcute în goana calului?
3. De ce, totuşi, nave militare, mai ales că ele provin de la Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră IAŞI – Sector Poliţie de Frontieră Brăila?
4. De ce se doreşte amplasarea şi altor nave de acelaşi gen în TOATE intrările din municipiu, fiind considerate deja SIMBOLURILE oraşului? Doar cu atât a ieşit Brăila în evidenţă la capitolul “simboluri”? De ce nu şi un excavator, un val de sârmă, o rolă de hârtie, o camaşă de firmă sau (amară ironie) un acvariu, că tot se fac atâtea glume pe seama Brăilei, cum că ar fi plin de “peşti”?

Cred, totuşi, că e loc de mai mult şi de mai bine, iar deciziile care se aprobă şi se pun în aplicare ar fi mai corect şi legal să nu fie modificate după bunul plac al unuia sau altuia, vremelnic aflat pe o funcţie de conducere…

Cât despre titulatura de “simbol”, rămân la umila părere că e cale lungă până la a-l atribui unor nave de genul celor ce ne urează “Bine aţi venit” pe sensul de ieşire din oraş, chiar dacă au fost făurite de “mâinile” Şantierului Naval Brăila.

Vânt bun din pupa!

 P.S. Mitraliera de la bordul navei de pe Dig a rămas îndreptată tot spre Galaţi, deşi nava a fost răsucită cu spatele spre vecini.

Crin, în căutarea visului american

                                           Crin, în căutarea visului american

                                                             Sursa - altphel.ro

Reporter – Bună ziua, domnule Antonescu, ştiu că sunteţi în concediu, acceptaţi, totuşi, un mini-interviu online?

George Crin Laurenţiu Antonescu – Accept, sper să nu dureze prea mult, deja este oră târzie.

R – Domnule Crin Antonescu, aţi dispărut pur şi simplu de pe scena politică. Puteţi detalia motivele acestei dispariţii?

GCLA – Nici vorbă de dispariţie, dat fiind faptul că s-a intrat în vacanţă parlamentară, am decis să plecăm într-un scurt concediu de aproximativ o lună, departe de nebunia din politica românească.

Pentru asta, luni de zile am urmărit ofertele promoţionale pe site-urile unde se vând bilete de avion la low-cost, iar când am găsit una care să se potrivească salariului meu de bugetar, am făcut imediat rezervările.

R- Este adevărată ştirea cum că vă petreceţi concediul în State, împreună cu familia premierului?

GCLA – Confirm prima parte a întrebării, o infirm pe a doua.

Ca să fac o mică paranteză, din câte ştiu, el şi-a găsit un last minute, nu a fost atât de inspirat ca mine.

R – Ce anume v-a determinat să petreceţi acest concediu în State?

GCLA – Cunoaşteţi faptul că eu sunt profesor de meserie, aşa că sunt obisnuit cu vacanţa mare, uite, chiar m-aţi făcut nostalgic, amintindu-mi de acele vremuri.

                                                        Sursa - evz.ro

Ca să revin la întrebare, toată viaţa mi-am dorit să trăiesc, măcar pentru puţin timp “visul american”. Şi iată că mi s-a îndeplinit, dorm într-un pat dintr-un hotel american, chiar visez frumos.

R – Nu înţeleg, puteţi fi mai explicit?

GCLA – Da, cum să nu? Vedeţi dumneavoastră, eu din fragedă copilărie am avut probleme cu somnul.

Copil fiind, era trimis să am grijă de animale când acestea păşteau. Se întâmpla deseori să adorm undeva la umbră, animalele să se rătăcească, iar eu să fiu căutat de familie şi cunoştinţe câte trei zile la rând.

Când Dunărea depăşea cotele de atenţie, mă trezeam speriat dimineaţa de zgomotul făcut de bătaile broaştelor cu labuţele în geam. Dacă aţi şti ce simpatice erau, cum mă priveau cu ochii lor mari, parcă mă vedeam pe mine în oglindă.

Mai târziu, professor fiind, acordam meditaţii elevilor în primele ore ale dimineţii.

Concret, după ce le făceam prezenţa, îi anunţam că începe meditaţia , astfel că ei urmăreau şi imitau exact ce făceam: mă aşezam pe scaun la catedră, ei în bănci, încrucişam mâinile pe catedră, apoi aşezam capul pe braţe şi începeam meditaţia.

Din când în când, dacă auzeam clopoţelul la pauză, ridicam capul să văd cât de profund meditează elevii.

Erau foarte conştiincioşi, nu aveam deloc probleme cu ei, de aceea îi treceam clasa uşor, majoritatea terminând clasa cu coroniţă.

Ulterior, după ce am devenit politician de succes, mi-a venit uşor să continui meditaţia cu colegii din  Parlament, fie în sala de plen, fie la comisii, dar de cele mai multe ori chiuleam şi meditam acasă, ca atunci când eram elev.

                                                 Sursa - evz.ro

E mai greu de când am aceste funcţii mari, fiindcă stau televiziunile tot timpul cu camerele pe mine.

De aceea am dorit să ajung în State, să văd şi eu dacă “visul american” este aşa cum mi-am închipuit.

R – Şi este?

GCLA – Este, chiar sunt deplin mulţumit, mi-aş dori să pot aduce “visul American” şi în România.

R – Mi-aţi stârnit curiozitatea, cum poate fi adaptat acest vis la condiţiile din România, în viziunea dumneavoastră?

GCLA – Consider că nimic nu este imposibil, de când sunt aici trăiesc acest vis.

De fapt, de când am zburat peste Ocean, pe toată durata zborului am simţit cum e să-l visezi 12 ore. Noroc că au sesizat cei de la mentenanţă că eu dormeam, altfel, prindeam şi zborul retur, puteam depăşi recordul absolut, de a zbura dus-întors fără a mă trezi. Dar, mai bine aşa.

Hai să vă spun despre dorinţa mea. Am adus din ţară două ceasuri deşteptătoare (deşi eu nu pun niciodată ceasul să sune la oră exactă, mă trezesc singur când doresc).

Pe unul l-am fixat la ora României, ca să nu-l încurc, am pus un abţibild cu steagul pe sonerie. Pe celălalt, l-am fixat pe ora Americii.

Seara, merg la culcare după ora României la ora 23, nu am reuşit să mă adaptez nici acum la nou fus. Asta înseamnă că în State este ora 16, taman când lumea termină programul de lucru (ca şi la noi în ţară, nicio diferenţă) iar oamenii nu au nimic altceva de făcut decât să meargă să mănânce la KFC sau Mc Donald’s, ori să piardă vremea la wrestling ori fotbal American.

Eu merg să mănânc la restaurantul lui Borcea, are meniul zilei – 4 mititei şi o bere la halbă “Noroc”. Eu, dacă nu ştiu engleză bine, mi-e simplu să le spun americanilor ce bere beau, iar ei îmi urează imediat “Noroc”.

Buun, la 23 ora României merg la culcare, mă trezesc pe la 6 ora Americii, taman când lumea încă doarme aici şi nu am cu cine discuta, motiv pentru care mă întorc pe partea cealaltă şi mai trag un pui de somn.

Pe la 9, ora Americii, pun mâna pe telefon şi sun la partid, să văd cum merg treburile, însă îmi răspunde paznicul, care zice că e deja ora 16 şi nu mai e nimeni pe acolo, în afară de el.

Resemnat, mă gândesc că şi mâine e o nouă zi şi notez în agendă ca a doua zi să sun iarăşi.

Ţin să precizez că, până în prezent mi-am notat acest lucru de 25 ori, ca să am o evidenţă strictă a activităţii politice din State.

Aşa că, în momentul când revin în România şi încep activitatea, voi propune o lege pentru a fi adoptată – “Legea Crin – visul româno american”.

După adoptare şi publicare în Monitorul Oficial, fiecare familie din România va deţine în casă  două ceasuri, unul pe ora din ţară, celalalt pe ora din State, precum şi saltele “Dormeo”, achiziţionate prin programul ce va fi înfiinţat - “Prima saltea”.

Cu această ocazie toţi cetăţenii vor respecta inclusiv sfatul medicilor, care recomandă cel puţin 8 ore de somn. Prin urmare, vom fi singura coaliţie de la guvernare care va reuşi dublarea a ceva.

Iar, când voi ajunge preşedinte în locul lui Traian, primul decret pe care-l voi emite, va fi acela de a interzice de la difuzare a melodiei lui Connect-R – “Eu vara nu dorm” şi schimbarea imnului de stat, pe versurile “Somnoroase păsărele”. 

Staţi puţin, ce se întâmplă, am pierdut legătura, aud alte voci în cască, se zgâlţâie pământul, e cutremur?

- Crin, Crin, iubitule, trezeşte-te, iar ai dormit neîntrerupt 16 ore,  din ce în ce mai des vorbeşti în somn, ai ajuns să visezi şi în vis.

Hai să ieşim şi noi la cumpărături, mâine se încheie vacanţa, ai timp să dormi pe durata zborului la întoarcere…

N.A. - Acest interviu nu a avut loc, este doar un vis de-al meu....