Faleza
Brăilei, un bâlci
De ceva vreme citesc mulţime de
articole despre dorinţa unor oameni de bine de a face din oraşul nostru
capitala culturală europeană în 2021.
Se pare că şi autorităţile locale
au achiesat la această idée, dând semnale cum că se vor implica în susţinerea
acestei propuneri, ceea ce nu e rău deloc.
Sunt păreri pro şi contra acestei
iniţiative, majoritatea împotriva, minoritatea o susţine cu îndârjire, convinsă
fiind de oportunităţile ce pot renaşte acest oraş peste care s-a cam pus praful
uitării.
Se tot discută intens despre
regionalizare, un “câmp de luptă” pe care şi “oastea” brăileană încearcă să
câştige victorii, cu ochii aţintiţi spre obtinerea titlului de centru regional.
Dar, cum interesele primează iar
bătălia este inegală, adversarii dând dovadă de mai mare influenţă, primele
victorii se lasă aşteptate, Galaţiul devenind regionala Agenţiei de
Administrare Fiscală iar Constanţa
pentru Antifraudă.
Conform declaraţiilor
reprezentanţilor ANAF, “propunerile au fost în favoarea municipiilor cu pondere
economică semnificativă şi în care nivelul realizat al veniturilor bugetare şi
numărul de contribuabili sunt ridicate, cu luarea în considerare şi a
criteriului geografic”, ceea ce ar trebui să bage sub un duş rece actuala
conducere a administraţiei locale şi să o trezească, dacă se mai poate, la
realitate.
Dacă la început am crezut că nu-i
totul pierdut şi că sunt şansele ca oraşul să iasă din anonimat, iar cultura,
respectul şi bunul simţ se vor plimba braţ la braţ pe străzile încărcate de
istorie, aceast senzaţie devine din ce în ce mai îndepărtată.
Săptămâna trecută mi-au trecut pragul
casei doi prieteni, veniţi din Oradea,
în drum spre mare. Aceasta, după ce, la rându-mi, le-am făcut o foarte scurtă
vizită cu o lună în urmă.
Până să ajung la ei, am oprit în
Cluj, un alt oraş candidat la titlul de capitală culturală europeană. Dacă nu
v-ar deranja şi supăra comparaţia, aş spune că diferenţa actuală dintre Cluj şi
Brăila este precum cea dintre Brăila şi unul dintre cele 3 oraşe ale judeţului,
fără a-l nominaliza direct.
Nu vreau să intru în detalii nici
despre vizita în Oradea, fiindcă aş ajunge
iarăşi la a face comparaţie între cele două municipii reşedinţă de judeţ, iar Brăila ar fi din nou pe
locul 3 din două participante…
L-am luat pe Florin
şi l-am plimbat prin oraş, în ideea de a-i prezenta ceea ce avem noi mai
frumos.
A văzut clădiri, străzi, statui,
monumente istorice şi i-au plăcut.
A văzut şi câini comunitari strânşi
ciotcă în buricul târgului, gunoaiele plimbate de vânt pe Regală, clădiri de
patrimoniu ce stau să cadă peste trecători sau dau pe-afară de mizerii
depozitate de către riveranii comozi, cojile de seminţe ce formează mici
formaţiuni muntoase în faţa multor bănci de pe strazile şi bulevardele
oraşului, a auzit înjurăturile, claxoanele stridente şi manelele ce răzbăteau
din maşinile şmecherilor locali. Şi n-a fost deloc încântat.
Am zis să-l plimb pe malul fluviului, să-i arăt Dunărea Albastră, cea care a inspirat atâtea muze în ale
muzicii şi poeziei.
La un capăt al Falezei am fost
întâmpinaţi de şapte arome diferite – mici, peşte de trei feluiri, carne de
trei feluri, venite de la terasele ce s-au autorizat (au fost autorizate de
către administraţia locală) să ofere produse mai mult sau mai puţin
tradiţionale celor ce-şi doresc o plimbare în aerul curat şi răcoros de la mal
de Dunăre.
La celălalt, lângă impunătoarea
clădire a fostei Mori Violatos, plimbarea ne-a fost blocată de către un bâlci
instalat exact de pe o parte pe cealaltă a căii de acces, ocupând strada, inclusiv
aleile pietonale.
Alături de alţi trecători, la fel de nemulţumiti de “lăudabila”
iniţiativă, am ocolit acest “loc de distracţie” pe drumul creat peste spaţiul
verde, bătătorit de paşii oamenilor, labele animalelor şi cauciucurile
bicicletelor, mopedelor ori a maşinilor.
Am văzut şi auzit inclusiv reacţia
dezaprobatoare venită din partea unei persoane cu dizabilităţi, ce privea nedumerită
şi se întreba “ oare de ce s-au mai construit aleile şi strada, dacă tot sunt
blocate cu astfel de ciudaţenii? Noi pe unde ne mai putem deplasa, ne forţează
să stăm închişi în casă? Primăria, cei pe care i-am votat, nu văd în ce
direcţie merge oraşul ăsta?”
Am privit cu ochii spre pământul
bătătorit, ruşinat de adevărul rostit de acea persoană, stânjenit de faptul că,
la momentul de faţă, n-am putut să-i ofer prietenului meu o plimbare plăcută printr-un oraş ce
se doreşte a deveni “Brăila
– Capitală Culturală Europeană”.
I-am propus lui Florin să revină
în vizită într-un viitor în care tot ceea ce am prezentat mai sus (şi asta doar
o parte din ceea ce se putea prezenta) să fi devenit trecut uitat.
Sper să-l mai pot revedea
vreodată la Brăila, asta în cazul în care nu vom dispărea cu totul de pe hartă acoperiţi
şi mai mult de praf, gunoi, coji de seminţe, solzi de “peşte”, fum de grătare,
indiferenţă, indolenţă şi multe altele….




