Suntem în campanie electorală?...

                                                                        Trecut-au lunile...

În lipsă (momentan) de prea multă ocupaţie, dat fiind faptul că părul şi unghiile cresc şi fără să depun vreun efort depsebit, am considerat oportun să-mi scot fizicul (încă) meseriaş la aer şi să-i fac o vizită la locul de muncă lui Angelica. 

Curioşi, aşa-i, cine-i Angelica? Nu vă faceţi probleme, promit să nu vă pun (curând) la cheltuială cu vreun dar de nuntă. Angelica este o frizeriţă, fată simpatică, cu mână bună, de-mi creşte părul de zici că-i spălat cu azotat de amoniu şi nu cu Head and Shoulders, astfel că, la aproximativ mai puţin de 3 săptămâni, părul meu moale, cârlionţat şi aranjat (a se traduce scurt şi ţepos) simte nevoia unor mâini dibace de damă, care să-i mai scurteze din centimetri (nu că ar avea prea mulţi, dar am ajuns, la vremuri de criză, să mă mulţumesc doar cu 1-2 centimetri, spre disperarea fabricanţilor de pieptene).

Şi-uite-aşa, am purces agale spre locul cu pricina, observând şi admirând (sincer, nu am avut ce) frumuseţile oferite de fascinantul oraş cu salcâmi brăilean.

Deodată, m-am oprit contrariat, ceva mi-a atras atenţia într-un mod neobişnuit.

Am privit insistent, am scuturat capul a neîncredere, am scos mobilul să verific data din calendar, fiindcă aveam senzaţia unui deja-vu. Ajunsesem să vorbesc de unul singur, crezând că timpul, în loc să meargă înainte, face paşi mari înapoi. Sau, poate, am ajuns cumva în viitor, deşi era aproape imposibil ca, ieşind doar de câteva minute din scara blocului unde locuiesc, prin doar cei câţiva paşi făcuţi prin cartierele brăilene, să fi parcurs aproape 4 ani în viitor. Cu toate că, din toată inima, mi-aş fi dorit (îmi doresc mult) ca peste 4 ani lucrurile să stea muuult mai bine decât acum la aproape toate capitolele din viaţa mea şi a celor din jur.

Despre ce este vorba? Ce m-a uimit atât de tare?

Faptul că, deşi ne aflăm la mai bine de 3 luni de când am trecut prin filtrul (re)sentimentelor campania electorală pentru alegerile din Parlamentul României, semnele acestei campanii sunt încă vii în faţa ochilor noştri. Nu mă refer la nimicul ce (nu) s-a schimbat în urma câştigării alegerilor de către reprezentanţii USL, ci de faptul că materialele lor electorale încă tronează pe stâlpi şi balcoane.

O fi vreo premoniţie? Peste 4 ani vom avea aceleaşi nume/chipuri pe japoneze sau bannere? Aceeaşi alianţă USL va mai fi încă legată, deşi i-am prevestit destrămarea în cursul acestui an? Oare vor divorţa şi se vor recupla, precum Bahmuţeanca cu Prigoană (ce nume predestinat)?

Sau, fiindcă au declarat public perioadă de criză, se conformează inclusiv pe partea de publicitate electorală şi păstrează afişele, nefiind nevoie să fie înlocuite, anul şi data alegerilor lipsind din conţinut, preventiv?

Indiferent cum ar fi, au făcut lucruri de calitate (la calitatea materialului inscripţionat, nu la ceea ce au făcut până acum ca şi putere), fiindcă durează, durează, rezistă la vânt şi ploaie.

Ca să dovedesc cele spuse mai sus, să nu cumva să creadă cineva că am avut un vis (sper sa nu devină coşmar în urmatorii 3 ani), redau mai jos cele 3 instantanee surprinse ieri după amiază în cartierul Obor. 

Promit să vin cu update la momentul când voi descoperi şi alte asemenea însemne (cred că şi lângă sediul PNL voi mai găsi ceva asemănător), inclusiv dacă ele aparţin altor partide-formaţiuni politice, altele decât cele aflate (momentan) la putere.

Pentru cei ce încă nu s-au hotărât să voteze, conform imaginilor, au cu cine...

Sibianul Klaus şi tulceanul Crin

                                                       Ţară, ţară, vrem ostaşi... Pe cine? Pe Klaus

                                   Foto - Mediafax#Silviu Matei

De multă vreme nu a mai avut parte politichia românească parte de atâtea tsunami-uri, aşa cum are în prezent.
În PDL n-or să aibă loc vreo 3-4 săbii in teacă - mă refer la buldogul Blaga, războinica Ele(xe)na , precum şi la cel puţin un candidat din tabăra intelectualilor de top, posibil Monica Macovei, Baconschi, aşa că, sub aripa protectoare a preşedintelui, alegerile vor ridica la suprafaţă persoana agreată, respectiv Elena Udrea.
În PP-DD e linişte şi pace, Dan Diaconescu pufăie uşor precum locomotiva, cu gândul la un nou show marcă proprie, la vânzarea CFR Marfă.
În PSD, aceeaşi linişte aparentă, sunt ceva emoţii la gândul că AMR-ul lui Năstase e în vertiginoasă scădere, iar covorul roşu pentru (re)primirea sa între sânii partidului nu este încă periat de scame, însă procurorii mai dau câteva zile răgaz.
Mare agitaţie vine, însă, din coliba PNL-ului, zgâlţâită serios de un căscat venit din direcţia lui Crin. După un somn de relaxare, ce durează de vreo 20 ani prin băncile Parlamentului, s-a trezit brusc, luminat de razele soarelui ce-l gâdilau şăgalnic pe obraz printre storurile lăsate în miezul zilei.
(In)conştient de greşeala (printre multe altele) făcută la aducerea lui Gigi cu cele 300 de oi membre PNG-iste în tabăra sa, pentru a da pâine şi circ poporului în campania pentru alegerile pentru locurile din Parlament, Crin se debarasează uşor de Gigi, pe motiv că-i puşcăriabil şi strică blazonul partidului (de parcă n-ar fi fost stropit suficient cu "măslinele" scoase pe gură de Gigi în declaraţiile sale din presă), însă-l ţine pe-aproape, în galerie, pentru alte momente de divertisment.
La doar două zile distanţă de Congresul partidului, când vor avea loc alegeri la nivel înalt, lovit în coaste de Chiliman, Tăriceanu şi alţi nemulţumiţi din partid, umbrit (eclipsat) de imaginea tot mai bună a lui Ponta, precum şi de cuvintele cu subînţeles ale acestuia, vizavi de posibilitatea de a schimba numele prezidenţiabilului din partea USL, Crin iese cu bujori în obrăjori în faţa presei şi precum Bănică Jr. lângă apetisanta-i coprezentatoare la emisiunea "Dansez pentru tine", face câteva piruete şi scoate din joben pe cel ce mâine va fi prim-vicepreşedinte al PNL, primarul Sibiului - Klaus Werner Johannis. În doar o singură zi, în spatele uşilor închise presei şi a membrilor, George Crin Laurenţiu Antonescu rescrie pe genunchi "constituţia" partidului, deschizând larg porţile celui pe care l-a prezentat drept "om orchestră" - primar, bun de preşedinte de partid, bun pentru funcţia de premier, chiar şi de preşedinte al ţării.
Despre acest iepure din joben pare-se că Viorel Victor Ponta nu ştia nimic, fiind luat cam prin surprindere în momentul în care presa i-a pus microfoanele la gură.
Cred, totuşi, contrar zâmbetelor îngăduitoare ale unora, că Videanu n-a greşit cu nimic când a afirmat că deja este un război rece pornit în interiorul USL, prin gestul lui Crin de a-şi lipi lângă umăr un neamţ, ce "tace şi face".
"Ţară, ţară, vrem ostaşi... Pe cine?" Vom vedea, jocul abia a inceput, aşteptăm divorţul cu năbădăi şi partaj ăn studiourile TV aliate...

Exersez să votez

                                                Am două mâini, votez cu ambele

                                          Foto - Ziarul Gândul

"-De când mă ştiu, mi-am dorit să am parte de prieteni adevăraţi, colegi de nădejde, pe care să mă sprijin în orice situaţie". "Prietenul la nevoie se cunoaşte".

Deşi acelaşi lucru mi-l doresc, nu sunt doar gândurile mele, ci, pare-se şi ale unui actual parlamentar - Eugen Bejinariu - care, probabil deja plictisit de noua postură în care se află, cea de deputat, lipsit de stresul conducerii vreunui minister, iese mult şi des la aer, la toaletă şi pe holurile Parlamentului, fericit că, la numărul covârşitor de mare al parlamentarilor coaliţiei, unul în minus nu (prea) contează.

Totuşi, pentru a nu risca pierderea diurnei zilnice, în cazul în care liderul de grup ar sesiza absenţa sa de la voturi, a "dat-o la pace" cu colegul său de bancă, suceveanul Gavril Mârza, i-a lăsat în grijă cartela de vot, cu rugămintea ca, pe perioada cât el v-a adopta poziţia gânditorului de la Hamangia pe una din budele din ce în ce mai ocupate (este posibil să se meargă pe un sistem de rezervare online, pentru a preveni over-booking-ul) să-şi folosească cunoştinţele dobândite din experienţa mandatului anterior şi să-l acopere la vot.

Să nu creadă cineva că onorabilul Mârza s-a ocupat cu aşa ceva în legislatura anterioară. Nuuuu, el n-a făcut altceva decât să pună în practică ceea ce a văzut la alţii, aflaţi la putere la momentul săvârşirii faptei. Şi bine a făcut. Şi nu o singură dată, de probă.

Cu mânuţele-alea două a votat cât pentru... şapte. Da, nicio exagerare, şapte dintr-o lovitură, precum croitoraşul cel viteaz. Nu că ar fi vreo vitejie să şmenuieşti aparatul de vot şi să bifezi voturile lui Bejinariu pe listă, ci doar o mică furăciune. Asta se vede clar şi numărat bob cu bob pe înregistrarea celor de la ziarul Gândul unde, contorizat precum litrii de apă trecuţi prin apometru, se văd toate cele 7 perechi de voturi mânărite de Mârza, la două ciocane, al său şi al lui Bejinariu, absent-prezent.

"Nu, nu am votat cu două cartele, colegul de bancă Eugen Bejinariu a ieşit până la preşedinte şi m-a rugat să votez în raport cum indică liderul de grup şi am făcut-o. A spus că se duce până la preşedintele Zgonea şi, pentru că era votul final, se ştia cum o să meargă lucrurile"- afirmă senin deputatul Mârza.

Într-un fel, mă bucur că oamenii nu sunt caracatiţe. Pe de altă parte, îmi pare rău.

Am fi avut, poate, doar vreo 70-80, în loc de 580...