Crin, în căutarea visului american
Sursa - altphel.ro
Sursa - evz.ro
Reporter – Bună ziua, domnule
Antonescu, ştiu că sunteţi în concediu, acceptaţi, totuşi, un mini-interviu
online?
George Crin Laurenţiu Antonescu –
Accept, sper să nu dureze prea mult, deja este oră târzie.
R – Domnule Crin Antonescu, aţi
dispărut pur şi simplu de pe scena politică. Puteţi detalia motivele acestei
dispariţii?
GCLA – Nici vorbă de dispariţie,
dat fiind faptul că s-a intrat în vacanţă parlamentară, am decis să plecăm
într-un scurt concediu de aproximativ o lună, departe de nebunia din politica românească.
Pentru asta, luni de zile am
urmărit ofertele promoţionale pe site-urile unde se vând bilete de avion la
low-cost, iar când am găsit una care să se potrivească salariului meu de
bugetar, am făcut imediat rezervările.
R- Este adevărată ştirea cum că
vă petreceţi concediul în State, împreună cu familia premierului?
GCLA – Confirm prima parte a
întrebării, o infirm pe a doua.
Ca să fac o mică paranteză, din
câte ştiu, el şi-a găsit un last minute, nu a fost atât de inspirat ca mine.
R – Ce anume v-a determinat să
petreceţi acest concediu în State?
GCLA – Cunoaşteţi faptul că eu
sunt profesor de meserie, aşa că sunt obisnuit cu vacanţa mare, uite, chiar
m-aţi făcut nostalgic, amintindu-mi de acele vremuri.
Sursa - evz.ro
Ca să revin la întrebare, toată
viaţa mi-am dorit să trăiesc, măcar pentru puţin timp “visul american”. Şi iată
că mi s-a îndeplinit, dorm într-un pat dintr-un hotel american, chiar visez frumos.
R – Nu înţeleg, puteţi fi mai
explicit?
GCLA – Da, cum să nu? Vedeţi
dumneavoastră, eu din fragedă copilărie am avut probleme cu somnul.
Copil fiind, era trimis să am
grijă de animale când acestea păşteau. Se întâmpla deseori să adorm undeva la
umbră, animalele să se rătăcească, iar eu să fiu căutat de familie şi
cunoştinţe câte trei zile la rând.
Când Dunărea depăşea cotele de
atenţie, mă trezeam speriat dimineaţa de zgomotul făcut de bătaile broaştelor
cu labuţele în geam. Dacă aţi şti ce simpatice erau, cum mă priveau cu ochii
lor mari, parcă mă vedeam pe mine în oglindă.
Mai târziu, professor fiind, acordam
meditaţii elevilor în primele ore ale dimineţii.
Concret, după ce le făceam
prezenţa, îi anunţam că începe meditaţia , astfel că ei urmăreau şi imitau
exact ce făceam: mă aşezam pe scaun la catedră, ei în bănci, încrucişam mâinile
pe catedră, apoi aşezam capul pe braţe şi începeam meditaţia.
Din când în când, dacă auzeam
clopoţelul la pauză, ridicam capul să văd cât de profund meditează elevii.
Erau foarte conştiincioşi, nu
aveam deloc probleme cu ei, de aceea îi treceam clasa uşor, majoritatea
terminând clasa cu coroniţă.
Ulterior, după ce am devenit
politician de succes, mi-a venit uşor să continui meditaţia cu colegii din Parlament, fie în sala de plen, fie la
comisii, dar de cele mai multe ori chiuleam şi meditam acasă, ca atunci când
eram elev.
E mai greu de când am aceste
funcţii mari, fiindcă stau televiziunile tot timpul cu camerele pe mine.
De aceea am dorit să ajung în
State, să văd şi eu dacă “visul american” este aşa cum mi-am închipuit.
R – Şi este?
GCLA – Este, chiar sunt deplin
mulţumit, mi-aş dori să pot aduce “visul American” şi în România.
R – Mi-aţi stârnit curiozitatea,
cum poate fi adaptat acest vis la condiţiile din România, în viziunea
dumneavoastră?
GCLA – Consider că nimic nu este
imposibil, de când sunt aici trăiesc acest vis.
De fapt, de când am zburat peste Ocean,
pe toată durata zborului am simţit cum e să-l visezi 12 ore. Noroc că au
sesizat cei de la mentenanţă că eu dormeam, altfel, prindeam şi zborul retur,
puteam depăşi recordul absolut, de a zbura dus-întors fără a mă trezi. Dar, mai
bine aşa.
Hai să vă spun despre dorinţa
mea. Am adus din ţară două ceasuri
deşteptătoare (deşi eu nu pun niciodată ceasul să sune la oră exactă, mă
trezesc singur când doresc).
Pe unul l-am fixat la ora
României, ca să nu-l încurc, am pus un abţibild cu steagul pe sonerie. Pe
celălalt, l-am fixat pe ora Americii.
Seara, merg la culcare după ora
României la ora 23, nu am reuşit să mă adaptez nici acum la nou fus. Asta
înseamnă că în State este ora 16, taman când lumea termină programul de lucru
(ca şi la noi în ţară, nicio diferenţă) iar
oamenii nu au nimic altceva de făcut decât să meargă să mănânce la KFC sau Mc
Donald’s, ori să piardă vremea la wrestling ori fotbal American.
Eu merg să mănânc la restaurantul
lui Borcea, are meniul zilei – 4 mititei şi o bere la halbă “Noroc”. Eu, dacă
nu ştiu engleză bine, mi-e simplu să le spun americanilor ce bere beau, iar ei
îmi urează imediat “Noroc”.
Buun, la 23 ora României merg la
culcare, mă trezesc pe la 6 ora Americii, taman când lumea încă doarme aici şi
nu am cu cine discuta, motiv pentru care mă întorc pe partea cealaltă şi mai
trag un pui de somn.
Pe la 9, ora Americii, pun mâna pe
telefon şi sun la partid, să văd cum merg treburile, însă îmi răspunde
paznicul, care zice că e deja ora 16 şi nu mai e nimeni pe acolo, în afară de
el.
Resemnat, mă gândesc că şi mâine
e o nouă zi şi notez în agendă ca a doua zi să sun iarăşi.
Ţin să precizez că, până în
prezent mi-am notat acest lucru de 25 ori, ca să am o evidenţă strictă a
activităţii politice din State.
Aşa că, în momentul când revin în
România şi încep activitatea, voi propune o lege pentru a fi adoptată – “Legea
Crin – visul româno american”.
După adoptare şi publicare în
Monitorul Oficial, fiecare familie din România va deţine în casă două ceasuri, unul pe ora din ţară, celalalt
pe ora din State, precum şi saltele “Dormeo”, achiziţionate prin programul ce
va fi înfiinţat - “Prima saltea”.
Cu această ocazie toţi cetăţenii
vor respecta inclusiv sfatul medicilor, care recomandă cel puţin 8 ore de somn.
Prin urmare, vom fi singura coaliţie de la guvernare care va reuşi dublarea a
ceva.
Iar, când voi ajunge preşedinte
în locul lui Traian, primul decret pe care-l voi emite, va fi acela de a
interzice de la difuzare a melodiei lui Connect-R – “Eu vara nu dorm” şi
schimbarea imnului de stat, pe versurile “Somnoroase păsărele”.
Staţi puţin, ce se întâmplă,
am pierdut legătura, aud alte voci în cască, se zgâlţâie pământul, e cutremur?
- Crin, Crin, iubitule,
trezeşte-te, iar ai dormit neîntrerupt 16 ore,
din ce în ce mai des vorbeşti în somn, ai ajuns să visezi şi în vis.
Hai să ieşim şi noi la
cumpărături, mâine se încheie vacanţa, ai timp să dormi pe durata zborului la
întoarcere…
N.A. - Acest interviu nu a avut loc, este doar un vis de-al meu....
