Suntem în campanie electorală?...

                                                                        Trecut-au lunile...

În lipsă (momentan) de prea multă ocupaţie, dat fiind faptul că părul şi unghiile cresc şi fără să depun vreun efort depsebit, am considerat oportun să-mi scot fizicul (încă) meseriaş la aer şi să-i fac o vizită la locul de muncă lui Angelica. 

Curioşi, aşa-i, cine-i Angelica? Nu vă faceţi probleme, promit să nu vă pun (curând) la cheltuială cu vreun dar de nuntă. Angelica este o frizeriţă, fată simpatică, cu mână bună, de-mi creşte părul de zici că-i spălat cu azotat de amoniu şi nu cu Head and Shoulders, astfel că, la aproximativ mai puţin de 3 săptămâni, părul meu moale, cârlionţat şi aranjat (a se traduce scurt şi ţepos) simte nevoia unor mâini dibace de damă, care să-i mai scurteze din centimetri (nu că ar avea prea mulţi, dar am ajuns, la vremuri de criză, să mă mulţumesc doar cu 1-2 centimetri, spre disperarea fabricanţilor de pieptene).

Şi-uite-aşa, am purces agale spre locul cu pricina, observând şi admirând (sincer, nu am avut ce) frumuseţile oferite de fascinantul oraş cu salcâmi brăilean.

Deodată, m-am oprit contrariat, ceva mi-a atras atenţia într-un mod neobişnuit.

Am privit insistent, am scuturat capul a neîncredere, am scos mobilul să verific data din calendar, fiindcă aveam senzaţia unui deja-vu. Ajunsesem să vorbesc de unul singur, crezând că timpul, în loc să meargă înainte, face paşi mari înapoi. Sau, poate, am ajuns cumva în viitor, deşi era aproape imposibil ca, ieşind doar de câteva minute din scara blocului unde locuiesc, prin doar cei câţiva paşi făcuţi prin cartierele brăilene, să fi parcurs aproape 4 ani în viitor. Cu toate că, din toată inima, mi-aş fi dorit (îmi doresc mult) ca peste 4 ani lucrurile să stea muuult mai bine decât acum la aproape toate capitolele din viaţa mea şi a celor din jur.

Despre ce este vorba? Ce m-a uimit atât de tare?

Faptul că, deşi ne aflăm la mai bine de 3 luni de când am trecut prin filtrul (re)sentimentelor campania electorală pentru alegerile din Parlamentul României, semnele acestei campanii sunt încă vii în faţa ochilor noştri. Nu mă refer la nimicul ce (nu) s-a schimbat în urma câştigării alegerilor de către reprezentanţii USL, ci de faptul că materialele lor electorale încă tronează pe stâlpi şi balcoane.

O fi vreo premoniţie? Peste 4 ani vom avea aceleaşi nume/chipuri pe japoneze sau bannere? Aceeaşi alianţă USL va mai fi încă legată, deşi i-am prevestit destrămarea în cursul acestui an? Oare vor divorţa şi se vor recupla, precum Bahmuţeanca cu Prigoană (ce nume predestinat)?

Sau, fiindcă au declarat public perioadă de criză, se conformează inclusiv pe partea de publicitate electorală şi păstrează afişele, nefiind nevoie să fie înlocuite, anul şi data alegerilor lipsind din conţinut, preventiv?

Indiferent cum ar fi, au făcut lucruri de calitate (la calitatea materialului inscripţionat, nu la ceea ce au făcut până acum ca şi putere), fiindcă durează, durează, rezistă la vânt şi ploaie.

Ca să dovedesc cele spuse mai sus, să nu cumva să creadă cineva că am avut un vis (sper sa nu devină coşmar în urmatorii 3 ani), redau mai jos cele 3 instantanee surprinse ieri după amiază în cartierul Obor. 

Promit să vin cu update la momentul când voi descoperi şi alte asemenea însemne (cred că şi lângă sediul PNL voi mai găsi ceva asemănător), inclusiv dacă ele aparţin altor partide-formaţiuni politice, altele decât cele aflate (momentan) la putere.

Pentru cei ce încă nu s-au hotărât să voteze, conform imaginilor, au cu cine...

Nea Nuţu, îţi ia Garda leii lu' matale, bre

                                                            Ştiri de 4 lei

"-Bre, nea Nuţu, scoală bre, de la partida de table şi vezi că pe toate posturile este filmare de la matale de-acasă. Am butonat pe toate canalele de ştiri şi ţi-am văzut casa şi curtea din toate unghiurile, ce de-a lume-n ea, de zici că-s în vizită la Botanică.

Iote ce zice acolo, că matale dormeai cu leii în pat, da' eu îs curios dacă dormeai şi cu nevasta sau doar cu leii?

Păi de ce zice lumea că eşti cămătar, din moment ce nu dădeai leii la nimeni? Aaaa, dădeai doar euroi şi dolari, am înţeles.

Zici că nu vrei să vezi casa şi curtea, că te ia plânsu'? Aaa, nu ţi-e aşa dor, că oricum ieşi la recurs, că o ai pe mamaia Paula Iacob avocat, iar judecătorii îs sensibili când văd persoane vârstnice că le cer liberare pe motive de corazon, cum e la matale şi la frăţior.

Bre, da' ce-au leii şi urşii de stau toate televiziunile cu bunghiu pe sărmanele animăluţe? Zicea un veterinar că leuţii ăia mici este cam constipaţi, ori le-ai dat vreun datornic întreg, netranşat?

Iote, bre, ce zice pe bandă la EtnoTV şi TarafTv, zice c-o să dea şi ei în direct de la adormirea leilor, să-ţi dea lumea dedicaţii în direct de la faţa locului..

Ce de frăţiori cu cefe late în curte la matale, e de-un comando adevărat, pe bune şi nimeni nu se ia de ei.

Breeeee, nea Niţule, uite bre că au funcţionat blestemele lu' tanti Nuţi Cămătăreasa, mama lu' matale, a lovit-o tramvaiu pe aia care a tras săgeţi adormitoare in lei. Da' a scăpat doar cu maşina îndoită, n-a fost blestemu' prea tare.

Uite-l şi pe pretenu Vadim, şi el zice de bine pentru viaţa şi sănătatea la animalele matale. Şi nea Marius Marinescu, ăla care trage de fiare la sală cu băieţii din trupă, mare iubitor de leuţi, plânge în faţa televiziunilor şi cere "frii beăr". Adică ce zice, să se dea berea la liber, după ce ăştia abia au accizat-o iar?

Uite breee, ăştia scrie la RomâniaTV scrie pe bandă că te uiţi în direct la TV, da' minte, că matale joci table în garsoniera din bulăul de la Capitală.

Oare o să intre în direct şi Băse sau Pontosu' ăla micu'? Că Crin sigur doarme la ora asta, niciun breking niuz nu-l trezeşte aşa devreme, la miezu' zilei.

Iar eşti vedeta zilei, nea Nuţu, şi-n pârnaie faci reiting, ce să mai zic când ieşi călare pe cal, precum haiducu'?

Nea Nuţule, zii bre, pe bune acum, să nu mor neîmpăcat, e-adevărat că Cioacă a cazat-o pe Elodia la matale acasă, în contu' datoriei la păcănele?"

Nu bag mâna-n foc că asemenea dialog n-ar avea loc la ora asta-n arestul Poliţiei Capitalei, unde-i "cazat" proprietarul animalelor, însă bag mâna-n foc că vor mai trece ore-zile bune până televiziunile vor schimba ştirea zilei, cea cu tranchilizarea, adormirea, mutarea, confiscarea, expulzarea leilor în Africa.

Şi ne mai plângem că ne pleacă leii din ţară...

Ştiri de 4 lei, că-i euro tare...

Nu dăm calul pentru un Regat

                                                                     Cal cu de toate
                                            

                                                         Sursa - www.libertatea.ro

Ştiu că am mai atins acest subiect cu ceva vreme în urmă, deşi, la momentul respectiv era mai importantă ştirea despre modul în care ambasadorul României la Londra se exprima în engleză decât dacă ţara noastră avea sau nu vreo vină în apariţia cărnii de cal în lasagna vândută prin Europa.

Cu puţină răbdare şi tutun, lucrurile se pot îndrepta în materie de speech-uri, dovadă fiind filmul " The King's speeach" - film britanic apărut pe ecrane cu 3 ani în urmă, ce a fost recompensat cu patru premii Oscar.

                                                       Sursa - Youtube

În plin scandal, vizavi de aceeaşi carne de cal, scandal din care România nu a ieşit încă nevinovată (nu că n-ar fi, ci că nimeni nu prea vrea să recunoască public faptul că au băgat România in shit pe nedrept, fără o minimă verificare prealabilă), noi (românii) ne dăm singuri la gioale (copite, ca să fim în ton cu articolul).

Cum aşa? Simplu, prin gesturi inconştiente, de genul celor redate de presa naţională, referitoare la sute de cai morţi abandonaţi în zona Galaţiului , precum şi la carne de cal etichetată drept vită şi vândută prin restaurante în ţară .

Atunci, nu ne rămâne decât să înghiţim toate acuzaţiile care ni se aduc, reale sau imaginare, dacă nimeni nu poate pune la punct acest sistem şi să preferăm să abandonăm (ucidem) caii proprii, decât să-i îngrijim şi să ne folosim de ei în gospodării, turism, competiţii sau în industria alimentară.

Cine l-ar putea contrazice pe dom profesor Mencinicopschi, când acesta afirmă că  “E o carne cu valoare nutritivă foarte ridicată. Este aproape ca vânatul. Conţine 21% proteine şi sub 3% grăsime. Tocmai de aceea, are doar 110 kcal/100 g - adică, de circa trei ori mai puţin decât carnea de porc - şi doar 50 mg de colesterol/ 100 g, mai puţin decât carnea de pui sau decât cea de curcan”?

Semn că, nu degeaba Richard al III lea striga ca din gură de şarpe  “A horse! A horse! My kingdom for a horse”.

Semn că englezii îl citesc din ce în ce mai rar pe Shakespeare, atenţi fiind mai mult la reducerile din raft, decât la  versurile scrise de-al lor compatriot...

Dar nici ai noştri nu-s mai departe, din moment ce singuri intrăm în vârtej, precum protagoniştii unui film american, cu titlu mai mult decât sugestiv... Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?

                                              Sursa - Youtube

Harlem Fake

                                            De la Dirty Dancing la Harlem Shake

Menuet, tango, vals, rock'n'roll, disco, breakdance, foxtrot, latino, samba, gagnam style, kizomba. Stiluri de dans ce au păşit prin ani, mare parte din ele fiind la fel de vii şi de dorite chiar şi-n zilele noastre, unii plătind bani grei pentru a le învăţa, alţii, respectând tradiţia de a participa la concursuri naţionale şi internaţionale, având ca teme de concurs stiluri dintre cele menţionate anterior.
Parte dintre ele au avut reacţii pro şi contra la apariţia pe piaţă, unele dintre ele fiind transpuse inclusiv în filme de succes ( Dirty Dancing)

                                Sursa - Youtube

Totuşi, parcă acum, mai mult decât în cazurile anterioare, s-a ajuns la o adevărată isterie, prin apariţia unui nou dans (nu cred că este cea mai potrivită denumire).
Este vorba despe Harlem Shake, scoasă pe piaţă de Baauer

                                   Sursa - Youtube
Mass-media abundă în ultima perioadă cu ştiri incitante despre grupuri de tineri din toate colţurile ţării, care au postat pe Youtube propriile creaţii, care se doresc a fi cât mai originale.
Parte dintre ei au devenit ţinta unor verificări venite dinspre Inspectoratele Şcolare Judeţene, întrucât tinerii- elevi şi-au regizat show-urile semierotice în sălile de clasă, alţii, mai originali, prin cimitire.
Sincer, în cele 30-40 de secunde cât durează acele clipuri, nu vezi decât nişte mişcări ciudate, parte dintre ele cu tentă mai mult decât erotică, unii dintre protagonişti purtând ţinute ce cu greu pot fi catalogate drept originale.
În căutările pe youtube am găsit inclusiv o postare ce cuprinde denumirea "Brăila"

                         Sursa - Youtube
Am urmărit inclusiv un talk-show pe Realitatea TV despre acest "fenomen" - Harlem Shake, cu aceleaşi păreri pro-contra.
Până a fi noi cei care dezavuăm acest stil, am găsit un alt clip, cu interviuri luate în inima Harlem-ului cetăţenilor, uimiţi, îngroziţi chiar, la vederea imaginilor prezentate.
Niciunul dintre cei intervievaţi nu a recunoscut mişcările din acele imagini ca aparţinând stilurilor de dans lansate de Harlem de-a lungul vremurilor, cerând insistent ca aceste "dansuri" să nu mai poarte "Harlem" în denumire.

                             Sursa - Youtube

Succes dansatorilor, pe când prima gală internaţională?

Totu-n viaţă-i trecător...

                                                       Ce e val, ca valu' trece...

                                     Foto - www.partidul.poporului.ro

Românul nu-i misogin. Au spus-o rezultatele chestionarelor aplicate in Ministerul Organelor Interne – MOI, o spun şi cei ce se află momentan la conducerea partidelor din opoziţie, a se vedea PDL şi PP DD.

La PDL se vede de la Cluj distanţă că Elena va fi cea care va sta cu biciul pe putere, vizita de prietenie şi susţinere efectuată ieri într-o localitate gălăţeană a scos pe uliţe toate purtătoarele de broboadă cu batistele-n colţu’ ochiului şi cu trandafiri galbeni de gelozie pe blonda platinată, încălţată de la 38 cu gumari Nana Rica şi poşetă Luiza Buton (b în rusă e v, nu ştiu exact dacă şi-n chineză).

Ce-are PP DD-u’ cu PDL-u’? Adică şi Dan abdică din funcţie (de fapt, nici preşedinte de partid nu e, doar locomotiva lui) şi numeşte vreo jună prezentatoare, dintre cei 309 salariaţi rămaşi şomeri după închiderea garsonierei televizate?

Chiar are gânduri serioase de cumpărare a CFR Marfă ca să facă transmisiuni în direct de pe vagoane, cu conectare liberă la 10 000 volţi? M-aş mira, având în vedere primul act al scenetei, cu sacii plini de euroi plimbaţi pe sub geamurile guvernanţilor, doar-doar i-o amăgi să-i dea Oltchimul. N-a fost să fie prima oară, repetă figura şi a doua, ce mai contează un dosar penal în plus, tot cu suspendare scapă, precum amicul lui de suferinţă George.

Rămân la părerea că Dan Diaconescu nu-i deloc misogin şi dă mână liberă femeilor din partid să preia puterea, fie şi în plan local, pentru început.

Un semn l-a dat pe malul Dunării, la Brăila, unde a numit preşedinte, în locul lui Ţineţi aproape Sorin Ovidiu Cal Bălan pe o tânără politiciană (în sensul că e trufanda pe scena politică, n-a împlinit anu’ vechime), actualmente deputat.

Şi uite-aşa, o doamnă devine isprăvniceasă peste tot pepedede-ul judeţului, dornică să ducă steagul mov pe cele mai înalte culmi ale victoriei, cu rezultate pe măsura aşteptărilor partidului.

Acum, redau şi eu din ce-am auzit pe la colţuri, din gurile a doi – trei membri de partid (dintre cei 5-6 existenţi).

Cică doamna preşedinte i-a convocat la firma unde dumneaei este patroană (nu vreau să vă intristez cu profilul firmei, e de plâns) şi le-a spus cam aşa:

-Stimaţi membri, de astăzi, prin grija Domnului Dan, eu voi fi preşedinte la Brăila. Aşa că, pentru a duce vestea în urbe despre noua numire, salutul dintre dumneavoastră şi ceilalţi cetăţeni va fi “Memento mori”, în loc de “bună ziua”, care, de fapt, tot un fel de “bună ziua” este, doar că-i în latină.

Punctul doi: trebuie să atragem cât mai mulţi membri în partid, aşa că, salutaţi oamenii aşa cum v-am indicat, discutaţi cu ei, iar la final, ca invitaţie, le spuneţi sloganul nou “vrei, nu vrei, tot la noi ajungi”. Gata, pe teren toată lumea!

Gurile rele spun că deja au apărut probleme pe teren. La salutul transmis de către membrii PP DD cetăţenilor, aceştia dau replica “să mori tu!”, la care mai adaugă şi ceva de neam şi ţară.

După numai o zi, membrii partidului au început să încurce salutul cu sfatul, punînd în mare încurcătură cetăţenii, când, la finalul dialogului se trezesc cu “vrei, nu vrei, tot la noi mori”, semn că partidul lui DD va dăinui până la moarte…

pamflet - a fi tratat ca atare

Sibianul Klaus şi tulceanul Crin

                                                       Ţară, ţară, vrem ostaşi... Pe cine? Pe Klaus

                                   Foto - Mediafax#Silviu Matei

De multă vreme nu a mai avut parte politichia românească parte de atâtea tsunami-uri, aşa cum are în prezent.
În PDL n-or să aibă loc vreo 3-4 săbii in teacă - mă refer la buldogul Blaga, războinica Ele(xe)na , precum şi la cel puţin un candidat din tabăra intelectualilor de top, posibil Monica Macovei, Baconschi, aşa că, sub aripa protectoare a preşedintelui, alegerile vor ridica la suprafaţă persoana agreată, respectiv Elena Udrea.
În PP-DD e linişte şi pace, Dan Diaconescu pufăie uşor precum locomotiva, cu gândul la un nou show marcă proprie, la vânzarea CFR Marfă.
În PSD, aceeaşi linişte aparentă, sunt ceva emoţii la gândul că AMR-ul lui Năstase e în vertiginoasă scădere, iar covorul roşu pentru (re)primirea sa între sânii partidului nu este încă periat de scame, însă procurorii mai dau câteva zile răgaz.
Mare agitaţie vine, însă, din coliba PNL-ului, zgâlţâită serios de un căscat venit din direcţia lui Crin. După un somn de relaxare, ce durează de vreo 20 ani prin băncile Parlamentului, s-a trezit brusc, luminat de razele soarelui ce-l gâdilau şăgalnic pe obraz printre storurile lăsate în miezul zilei.
(In)conştient de greşeala (printre multe altele) făcută la aducerea lui Gigi cu cele 300 de oi membre PNG-iste în tabăra sa, pentru a da pâine şi circ poporului în campania pentru alegerile pentru locurile din Parlament, Crin se debarasează uşor de Gigi, pe motiv că-i puşcăriabil şi strică blazonul partidului (de parcă n-ar fi fost stropit suficient cu "măslinele" scoase pe gură de Gigi în declaraţiile sale din presă), însă-l ţine pe-aproape, în galerie, pentru alte momente de divertisment.
La doar două zile distanţă de Congresul partidului, când vor avea loc alegeri la nivel înalt, lovit în coaste de Chiliman, Tăriceanu şi alţi nemulţumiţi din partid, umbrit (eclipsat) de imaginea tot mai bună a lui Ponta, precum şi de cuvintele cu subînţeles ale acestuia, vizavi de posibilitatea de a schimba numele prezidenţiabilului din partea USL, Crin iese cu bujori în obrăjori în faţa presei şi precum Bănică Jr. lângă apetisanta-i coprezentatoare la emisiunea "Dansez pentru tine", face câteva piruete şi scoate din joben pe cel ce mâine va fi prim-vicepreşedinte al PNL, primarul Sibiului - Klaus Werner Johannis. În doar o singură zi, în spatele uşilor închise presei şi a membrilor, George Crin Laurenţiu Antonescu rescrie pe genunchi "constituţia" partidului, deschizând larg porţile celui pe care l-a prezentat drept "om orchestră" - primar, bun de preşedinte de partid, bun pentru funcţia de premier, chiar şi de preşedinte al ţării.
Despre acest iepure din joben pare-se că Viorel Victor Ponta nu ştia nimic, fiind luat cam prin surprindere în momentul în care presa i-a pus microfoanele la gură.
Cred, totuşi, contrar zâmbetelor îngăduitoare ale unora, că Videanu n-a greşit cu nimic când a afirmat că deja este un război rece pornit în interiorul USL, prin gestul lui Crin de a-şi lipi lângă umăr un neamţ, ce "tace şi face".
"Ţară, ţară, vrem ostaşi... Pe cine?" Vom vedea, jocul abia a inceput, aşteptăm divorţul cu năbădăi şi partaj ăn studiourile TV aliate...

Exersez să votez

                                                Am două mâini, votez cu ambele

                                          Foto - Ziarul Gândul

"-De când mă ştiu, mi-am dorit să am parte de prieteni adevăraţi, colegi de nădejde, pe care să mă sprijin în orice situaţie". "Prietenul la nevoie se cunoaşte".

Deşi acelaşi lucru mi-l doresc, nu sunt doar gândurile mele, ci, pare-se şi ale unui actual parlamentar - Eugen Bejinariu - care, probabil deja plictisit de noua postură în care se află, cea de deputat, lipsit de stresul conducerii vreunui minister, iese mult şi des la aer, la toaletă şi pe holurile Parlamentului, fericit că, la numărul covârşitor de mare al parlamentarilor coaliţiei, unul în minus nu (prea) contează.

Totuşi, pentru a nu risca pierderea diurnei zilnice, în cazul în care liderul de grup ar sesiza absenţa sa de la voturi, a "dat-o la pace" cu colegul său de bancă, suceveanul Gavril Mârza, i-a lăsat în grijă cartela de vot, cu rugămintea ca, pe perioada cât el v-a adopta poziţia gânditorului de la Hamangia pe una din budele din ce în ce mai ocupate (este posibil să se meargă pe un sistem de rezervare online, pentru a preveni over-booking-ul) să-şi folosească cunoştinţele dobândite din experienţa mandatului anterior şi să-l acopere la vot.

Să nu creadă cineva că onorabilul Mârza s-a ocupat cu aşa ceva în legislatura anterioară. Nuuuu, el n-a făcut altceva decât să pună în practică ceea ce a văzut la alţii, aflaţi la putere la momentul săvârşirii faptei. Şi bine a făcut. Şi nu o singură dată, de probă.

Cu mânuţele-alea două a votat cât pentru... şapte. Da, nicio exagerare, şapte dintr-o lovitură, precum croitoraşul cel viteaz. Nu că ar fi vreo vitejie să şmenuieşti aparatul de vot şi să bifezi voturile lui Bejinariu pe listă, ci doar o mică furăciune. Asta se vede clar şi numărat bob cu bob pe înregistrarea celor de la ziarul Gândul unde, contorizat precum litrii de apă trecuţi prin apometru, se văd toate cele 7 perechi de voturi mânărite de Mârza, la două ciocane, al său şi al lui Bejinariu, absent-prezent.

"Nu, nu am votat cu două cartele, colegul de bancă Eugen Bejinariu a ieşit până la preşedinte şi m-a rugat să votez în raport cum indică liderul de grup şi am făcut-o. A spus că se duce până la preşedintele Zgonea şi, pentru că era votul final, se ştia cum o să meargă lucrurile"- afirmă senin deputatul Mârza.

Într-un fel, mă bucur că oamenii nu sunt caracatiţe. Pe de altă parte, îmi pare rău.

Am fi avut, poate, doar vreo 70-80, în loc de 580...