Frunza turismului,
pierdută în nisipul şi iarba Sulinei
Recent, am avut ocazia să revăd timp
de trei zile oraşul Sulina, asta după mai bine de 20 de ani.
Recunosc că nu am făcut o “recunoaştere”
prealabilă cu ajutorul lui “goagăl”, altfel n-aş mai fi fost plăcut (şi mai
puţin plăcut) surprins de schimbările intervenite de-a lungul celor două
decenii de când nu-mi mai purtasem paşii prin urbea ce (încă) supravieţuieşte la
vărsarea Dunării în Marea Neagră.
Ce am găsit schimbat? Un oraş în care
s-au modernizat câteva străzi principale, inclusiv pe cea care duce spre plaja
de la malul mării, străzi pe care au fost puse pavele. Muncă migăloasă, cu
rezultate (momentan) bune, ce oferă posibilitatea de a fi efectuate curse
rapide cu taxi-ul (da, pare incredibil, dar sunt în Sulina taxi-uri care duc şi
aduc turiştii la plajă, aflată la aproximativ 2 km distanţă de centrul oraşului).
Distanţa poate fi parcursă pe jos, cu taxi, maxi-taxi sau cu trăsuri trase de
cai, la alegere, funcţie de cheful, timpul şi posibilităţile fiecăruia.
Vreau să scot în evidenţă doar
câteva dintre aspectele întâlnite pe parcursul scurtei şederi.
Primul, vorbeam de străzi,
modernizate cu fonduri europene. Pare-se că insuficiente, dacă e să mă raportez
şi la celelalte străzi rămase la acelaşi stadiu ca pe vremuri, pline de gropi,
pietre, prăfuite.
Această modernizare are şi părţi
rele, cum ar fi traficul (aproape) nebun ce se desfăşoară noaptea pe străzi,
cele câteva autoturisme (în special taxi-urile) producând un zgomot deranjant.
Al doilea, aş vrea să evidenţiez modul
în care s-au cheltuit mai bine de 7 milioane lei de către Ministerul Turismului,
beneficiar CJ Tulcea (implicit turiştii veniţi în Sulina).
Este vorba despre investiţia în
plaja Sulina, în imediata apropiere a acesteia fiind construit un spaţiu mare
de cazare turişti, format din vile de vacanţă din lemn, locuri de joacă pentru
copii, alei din scănduri masive, două pasarele din lemn ce duc la malul mării,
sttâlpi de iluminat, foişoare pentru salvamari.
iarba verde de acasă...
Ei bine, această măreaţă
investiţie stă în paragină, fiind inconjurată de iarbă ce depăşeste bara de
protecţie a autoturismului, vilele arată acum de parcă-s construite în urmă cu
15 ani, vopseaua s-a scorojit, zona din jurul vilelor este deja sălbăticită, în
afară de vila nr.1,
unde pare să locuiască paznicul-administratorul, restul nu dau semne de viaţă.
vila nr.1
Foişoarele salvamarilor sunt
dezafectate (n-am văzut picior de salvamar în zonă, deşi turişti erau pe plajă
cu sutele), din luunga alee din scănduri ce pleacă pe partea dreaptă de la plajă
şi se termină în apropierea cimitirului dispar periodic scănduri (n-am înţeles
de ce o alee este construită din scânduri groase, grele, cealaltă din pavele),
un (cred eu) turn metalic de observare în mijlocul plajei stă abandonat şi
ruginit.
drumul spre plajă, stânga trotuar din scândură, dreapta din pavele
Si asta după nici 3 ani de la
darea în folosinţă a obiectivului.
Dezolant, aşa cum arată şi fostul
şantier naval, clădirea fostei fabrici de conserve din peşte, câteva nave mai
mult sau mai puţin ruginite abandonate pe malul Dunării, clădirea fostului
cinematograf şi alte câteva frumoase clădiri devenite ruine.
Nu în ultimul rând, adaug
situaţia din ce în ce mai gravă, aceea de blocare (înfundare) a canalelor cu
multă vegetaţie (plauri), făcând din ce în ce mai dificil (în curând imposibil
dacă nu se va interveni) accesul către diferite zone de atracţie turistică.
Zona are potenţial, cele câteva milioane de lei aruncate-n nisipul plajei ar fi putut ajuta mult mai mult oraşul şi ar fi atras un număr considerabil mai mare de turişti.
Zona are potenţial, cele câteva milioane de lei aruncate-n nisipul plajei ar fi putut ajuta mult mai mult oraşul şi ar fi atras un număr considerabil mai mare de turişti.
Şi uite-aşa, frunza (în valoare
de peste 1,5 milioane euro) stă să se usuce şi să cadă, lăsând într-o “splendidă”
goliciune ceea ce s-a vrut a fi un punct de mare (dez)interes turistic.
Păcat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu