Faleza Brăilei, un bâlci

                                                           Faleza Brăilei, un bâlci

De ceva vreme citesc mulţime de articole despre dorinţa unor oameni de bine de a face din oraşul nostru capitala culturală europeană în 2021.

Se pare că şi autorităţile locale au achiesat la această idée, dând semnale cum că se vor implica în susţinerea acestei propuneri, ceea ce nu e rău deloc.

Sunt păreri pro şi contra acestei iniţiative, majoritatea împotriva, minoritatea o susţine cu îndârjire, convinsă fiind de oportunităţile ce pot renaşte acest oraş peste care s-a cam pus praful uitării.

Se tot discută intens despre regionalizare, un “câmp de luptă” pe care şi “oastea” brăileană încearcă să câştige victorii, cu ochii aţintiţi spre obtinerea titlului de centru regional.

Dar, cum interesele primează iar bătălia este inegală, adversarii dând dovadă de mai mare influenţă, primele victorii se lasă aşteptate, Galaţiul devenind regionala Agenţiei de Administrare Fiscală iar Constanţa pentru Antifraudă.

Conform declaraţiilor reprezentanţilor ANAF, “propunerile au fost în favoarea municipiilor cu pondere economică semnificativă şi în care nivelul realizat al veniturilor bugetare şi numărul de contribuabili sunt ridicate, cu luarea în considerare şi a criteriului geografic”, ceea ce ar trebui să bage sub un duş rece actuala conducere a administraţiei locale şi să o trezească, dacă se mai poate, la realitate.

Dacă la început am crezut că nu-i totul pierdut şi că sunt şansele ca oraşul să iasă din anonimat, iar cultura, respectul şi bunul simţ se vor plimba braţ la braţ pe străzile încărcate de istorie, aceast senzaţie devine din ce în ce mai îndepărtată.

Săptămâna trecută mi-au trecut pragul casei doi prieteni, veniţi din Oradea, în drum spre mare. Aceasta, după ce, la rându-mi, le-am făcut o foarte scurtă vizită cu o lună în urmă.

Până să ajung la ei, am oprit în Cluj, un alt oraş candidat la titlul de capitală culturală europeană. Dacă nu v-ar deranja şi supăra comparaţia, aş spune că diferenţa actuală dintre Cluj şi Brăila este precum cea dintre Brăila şi unul dintre cele 3 oraşe ale judeţului, fără a-l nominaliza direct.

Nu vreau să intru în detalii nici despre vizita în Oradea, fiindcă aş ajunge iarăşi la a face comparaţie între cele două municipii reşedinţă de judeţ, iar Brăila ar fi din nou pe locul 3 din două participante…

L-am luat pe Florin şi l-am plimbat prin oraş, în ideea de a-i prezenta ceea ce avem noi mai frumos.

A văzut clădiri, străzi, statui, monumente istorice şi i-au plăcut.

A văzut şi câini comunitari strânşi ciotcă în buricul târgului, gunoaiele plimbate de vânt pe Regală, clădiri de patrimoniu ce stau să cadă peste trecători sau dau pe-afară de mizerii depozitate de către riveranii comozi, cojile de seminţe ce formează mici formaţiuni muntoase în faţa multor bănci de pe strazile şi bulevardele oraşului, a auzit înjurăturile, claxoanele stridente şi manelele ce răzbăteau din maşinile şmecherilor locali. Şi n-a fost deloc încântat.

Am zis să-l plimb pe malul fluviului, să-i arăt Dunărea Albastră, cea care a inspirat atâtea muze în ale muzicii şi poeziei.

La un capăt al Falezei am fost întâmpinaţi de şapte arome diferite – mici, peşte de trei feluiri, carne de trei feluri, venite de la terasele ce s-au autorizat (au fost autorizate de către administraţia locală) să ofere produse mai mult sau mai puţin tradiţionale celor ce-şi doresc o plimbare în aerul curat şi răcoros de la mal de Dunăre.

La celălalt, lângă impunătoarea clădire a fostei Mori Violatos, plimbarea ne-a fost blocată de către un bâlci instalat exact de pe o parte pe cealaltă a căii de acces, ocupând strada, inclusiv aleile pietonale. 

Alături de alţi trecători, la fel de nemulţumiti de “lăudabila” iniţiativă, am ocolit acest “loc de distracţie” pe drumul creat peste spaţiul verde, bătătorit de paşii oamenilor, labele animalelor şi cauciucurile bicicletelor, mopedelor ori a maşinilor.

Am văzut şi auzit inclusiv reacţia dezaprobatoare venită din partea unei persoane cu dizabilităţi, ce privea nedumerită şi se întreba “ oare de ce s-au mai construit aleile şi strada, dacă tot sunt blocate cu astfel de ciudaţenii? Noi pe unde ne mai putem deplasa, ne forţează să stăm închişi în casă? Primăria, cei pe care i-am votat, nu văd în ce direcţie merge oraşul ăsta?”

Am privit cu ochii spre pământul bătătorit, ruşinat de adevărul rostit de acea persoană, stânjenit de faptul că, la momentul de faţă, n-am putut să-i ofer prietenului meu o plimbare plăcută printr-un oraş ce se doreşte a deveni “Brăila – Capitală Culturală Europeană”.

I-am propus lui Florin să revină în vizită într-un viitor în care tot ceea ce am prezentat mai sus (şi asta doar o parte din ceea ce se putea prezenta) să fi devenit trecut uitat.

Sper să-l mai pot revedea vreodată la Brăila, asta în cazul în care nu vom dispărea cu totul de pe hartă acoperiţi şi mai mult de praf, gunoi, coji de seminţe, solzi de “peşte”, fum de grătare, indiferenţă, indolenţă şi multe altele….