vineri, 26 iulie 2013

Faleza Brăilei, un bâlci



                                                           Faleza Brăilei, un bâlci






De ceva vreme citesc mulţime de articole despre dorinţa unor oameni de bine de a face din oraşul nostru capitala culturală europeană în 2021.
Se pare că şi autorităţile locale au achiesat la această idée, dând semnale cum că se vor implica în susţinerea acestei propuneri, ceea ce nu e rău deloc.
Sunt păreri pro şi contra acestei iniţiative, majoritatea împotriva, minoritatea o susţine cu îndârjire, convinsă fiind de oportunităţile ce pot renaşte acest oraş peste care s-a cam pus praful uitării.
Se tot discută intens despre regionalizare, un “câmp de luptă” pe care şi “oastea” brăileană încearcă să câştige victorii, cu ochii aţintiţi spre obtinerea titlului de centru regional.
Dar, cum interesele primează iar bătălia este inegală, adversarii dând dovadă de mai mare influenţă, primele victorii se lasă aşteptate, Galaţiul devenind regionala Agenţiei de Administrare Fiscală iar Constanţa pentru Antifraudă.
Conform declaraţiilor reprezentanţilor ANAF, “propunerile au fost în favoarea municipiilor cu pondere economică semnificativă şi în care nivelul realizat al veniturilor bugetare şi numărul de contribuabili sunt ridicate, cu luarea în considerare şi a criteriului geografic”, ceea ce ar trebui să bage sub un duş rece actuala conducere a administraţiei locale şi să o trezească, dacă se mai poate, la realitate.
Dacă la început am crezut că nu-i totul pierdut şi că sunt şansele ca oraşul să iasă din anonimat, iar cultura, respectul şi bunul simţ se vor plimba braţ la braţ pe străzile încărcate de istorie, aceast senzaţie devine din ce în ce mai îndepărtată.
Săptămâna trecută mi-au trecut pragul casei doi prieteni, veniţi din Oradea, în drum spre mare. Aceasta, după ce, la rându-mi, le-am făcut o foarte scurtă vizită cu o lună în urmă.
Până să ajung la ei, am oprit în Cluj, un alt oraş candidat la titlul de capitală culturală europeană. Dacă nu v-ar deranja şi supăra comparaţia, aş spune că diferenţa actuală dintre Cluj şi Brăila este precum cea dintre Brăila şi unul dintre cele 3 oraşe ale judeţului, fără a-l nominaliza direct.
Nu vreau să intru în detalii nici despre vizita în Oradea, fiindcă aş ajunge iarăşi la a face comparaţie între cele două municipii reşedinţă de judeţ, iar Brăila ar fi din nou pe locul 3 din două participante…
L-am luat pe Florin şi l-am plimbat prin oraş, în ideea de a-i prezenta ceea ce avem noi mai frumos.
A văzut clădiri, străzi, statui, monumente istorice şi i-au plăcut.
A văzut şi câini comunitari strânşi ciotcă în buricul târgului, gunoaiele plimbate de vânt pe Regală, clădiri de patrimoniu ce stau să cadă peste trecători sau dau pe-afară de mizerii depozitate de către riveranii comozi, cojile de seminţe ce formează mici formaţiuni muntoase în faţa multor bănci de pe strazile şi bulevardele oraşului, a auzit înjurăturile, claxoanele stridente şi manelele ce răzbăteau din maşinile şmecherilor locali. Şi n-a fost deloc încântat.
Am zis să-l plimb pe malul fluviului, să-i arăt Dunărea Albastră, cea care a inspirat atâtea muze în ale muzicii şi poeziei.
La un capăt al Falezei am fost întâmpinaţi de şapte arome diferite – mici, peşte de trei feluiri, carne de trei feluri, venite de la terasele ce s-au autorizat (au fost autorizate de către administraţia locală) să ofere produse mai mult sau mai puţin tradiţionale celor ce-şi doresc o plimbare în aerul curat şi răcoros de la mal de Dunăre.
La celălalt, lângă impunătoarea clădire a fostei Mori Violatos, plimbarea ne-a fost blocată de către un bâlci instalat exact de pe o parte pe cealaltă a căii de acces, ocupând strada, inclusiv aleile pietonale. 


Alături de alţi trecători, la fel de nemulţumiti de “lăudabila” iniţiativă, am ocolit acest “loc de distracţie” pe drumul creat peste spaţiul verde, bătătorit de paşii oamenilor, labele animalelor şi cauciucurile bicicletelor, mopedelor ori a maşinilor.

Am văzut şi auzit inclusiv reacţia dezaprobatoare venită din partea unei persoane cu dizabilităţi, ce privea nedumerită şi se întreba “ oare de ce s-au mai construit aleile şi strada, dacă tot sunt blocate cu astfel de ciudaţenii? Noi pe unde ne mai putem deplasa, ne forţează să stăm închişi în casă? Primăria, cei pe care i-am votat, nu văd în ce direcţie merge oraşul ăsta?”

Am privit cu ochii spre pământul bătătorit, ruşinat de adevărul rostit de acea persoană, stânjenit de faptul că, la momentul de faţă, n-am putut să-i ofer prietenului meu o plimbare plăcută printr-un oraş ce se doreşte a deveni “Brăila – Capitală Culturală Europeană”.
I-am propus lui Florin să revină în vizită într-un viitor în care tot ceea ce am prezentat mai sus (şi asta doar o parte din ceea ce se putea prezenta) să fi devenit trecut uitat.
Sper să-l mai pot revedea vreodată la Brăila, asta în cazul în care nu vom dispărea cu totul de pe hartă acoperiţi şi mai mult de praf, gunoi, coji de seminţe, solzi de “peşte”, fum de grătare, indiferenţă, indolenţă şi multe altele….

5 comentarii:

  1. Militaru Gabriela26 iulie 2013 la 16:25

    Da...adevarul e ca orasul asta nu prea are termen de comparatie cu oricare altul. Eu m-am nascut in Pitesti, dar acum 4 ani am venit aici la facultate. Stiam orasul, deoarece mama e braileanca. Cu toate astea, in 2-3 luni de vara, in vacante, nu apucam sa colind prea mult in oras, deci nu observam toate lipsurile. La drept vorbind, acum ceva ani nu erau atat de multe. Dar de 4 ani incoace, chit ca vreau sau nu, am inceput sa cunosc Braila ca-n palma. Si dupa o scurta perioada petrecuta aici, le-am si spus tuturor colegilor: nu exista termen de comparatie intre Pitesti si Braila. In primul rand, oamenii sunt altfel. Clar. Orasul e frumos, pacat ca e locuit (era o gluma referitoare la Roamania, dar merge si adaptata). Daca oamenii ar fi civilizati, s-ar schimba multe. dar unde sa arunci tu gunoiul daca nu ai cosuri de gunoi? (unde mai pui ca brailenii nu sunt invatati sa tina ambalajul in geanta pana acasa). Cat despre balciul de pe Faleza (si nu numai)...pai daca n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Cand tot ce vedem in Braila sunt niste oameni fara caracter si fara pic de vointa pentru mai bine, pentru mai mult (a se intelege, nu la modul 'dau in cap sa am mai mult', ci mai degraba 'hai sa fac ceva sa ma perfectionez, sa pot face mai mult, sa ma autodepasesc'), atunci de ce ne miram ca nimeni nu face nimic? Si cei din Primarie, Consiliul Local sau cine se mai ocupa...ei de ce ar face? Pai, spre exemplu, cand s-a renovat parcul la Brailita, nu stiu daca a durat o luna si a fost distrus. De fiecare data cand s-a facut ceva, s-au gasit oameni care au vandalizat acea realizare. De fiecare data, oamenii strica. Nu stiu sa pastreze. Deci, daca ne-am muta toti de aici...poate ca si orasul acesta ar putea ajunge capitala europeana intr-o buna zi. Dar cu aceasta mentalitate si cu golanimea care este...nu prea avem nicio sansa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şanse sunt, însă este nevoie de multă muncă, de putere de convingere a celor din jur, prin exemplu personal, combinat cu sancţiuni care să aibă efect asupra celor ce încalcă legea şi uită că bunul simţ nu este facultativ. Faptul că ani la rând s-a eliberat autorizaţie de funcţionare nu înseamnă că acest aspect poate fi perpetuat la nesfârşit, că există o limită în tot şi toate. Coşuri de gunoi sunt, mai greu e să li se înţeleacă utilitatea.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Mi-aş fi dorit să scriu despre ceva mult mai bun, despre un lucru pozitiv. Mulţumesc pentru apreciere, cred, totuşi că mai am de parcurs un drum lung până la a atinge ştacheta excepţionalului. Poate că viitorul îmi va oferi posibilitatea să scriu numai de bine, fără exagerări. Până atunci...

      Ștergere
  3. Am fost la braila si am vazut eu sant din oltenia dar sa stiti ca e diferenta intre oameni am gasit lume fara chef de viata nu mia placut pacat orasul e frumos dar nu si oamenii mai bine la noi la olteni glumeti si veseli .

    RăspundețiȘtergere