Suntem în campanie electorală?...

                                                                        Trecut-au lunile...

În lipsă (momentan) de prea multă ocupaţie, dat fiind faptul că părul şi unghiile cresc şi fără să depun vreun efort depsebit, am considerat oportun să-mi scot fizicul (încă) meseriaş la aer şi să-i fac o vizită la locul de muncă lui Angelica. 

Curioşi, aşa-i, cine-i Angelica? Nu vă faceţi probleme, promit să nu vă pun (curând) la cheltuială cu vreun dar de nuntă. Angelica este o frizeriţă, fată simpatică, cu mână bună, de-mi creşte părul de zici că-i spălat cu azotat de amoniu şi nu cu Head and Shoulders, astfel că, la aproximativ mai puţin de 3 săptămâni, părul meu moale, cârlionţat şi aranjat (a se traduce scurt şi ţepos) simte nevoia unor mâini dibace de damă, care să-i mai scurteze din centimetri (nu că ar avea prea mulţi, dar am ajuns, la vremuri de criză, să mă mulţumesc doar cu 1-2 centimetri, spre disperarea fabricanţilor de pieptene).

Şi-uite-aşa, am purces agale spre locul cu pricina, observând şi admirând (sincer, nu am avut ce) frumuseţile oferite de fascinantul oraş cu salcâmi brăilean.

Deodată, m-am oprit contrariat, ceva mi-a atras atenţia într-un mod neobişnuit.

Am privit insistent, am scuturat capul a neîncredere, am scos mobilul să verific data din calendar, fiindcă aveam senzaţia unui deja-vu. Ajunsesem să vorbesc de unul singur, crezând că timpul, în loc să meargă înainte, face paşi mari înapoi. Sau, poate, am ajuns cumva în viitor, deşi era aproape imposibil ca, ieşind doar de câteva minute din scara blocului unde locuiesc, prin doar cei câţiva paşi făcuţi prin cartierele brăilene, să fi parcurs aproape 4 ani în viitor. Cu toate că, din toată inima, mi-aş fi dorit (îmi doresc mult) ca peste 4 ani lucrurile să stea muuult mai bine decât acum la aproape toate capitolele din viaţa mea şi a celor din jur.

Despre ce este vorba? Ce m-a uimit atât de tare?

Faptul că, deşi ne aflăm la mai bine de 3 luni de când am trecut prin filtrul (re)sentimentelor campania electorală pentru alegerile din Parlamentul României, semnele acestei campanii sunt încă vii în faţa ochilor noştri. Nu mă refer la nimicul ce (nu) s-a schimbat în urma câştigării alegerilor de către reprezentanţii USL, ci de faptul că materialele lor electorale încă tronează pe stâlpi şi balcoane.

O fi vreo premoniţie? Peste 4 ani vom avea aceleaşi nume/chipuri pe japoneze sau bannere? Aceeaşi alianţă USL va mai fi încă legată, deşi i-am prevestit destrămarea în cursul acestui an? Oare vor divorţa şi se vor recupla, precum Bahmuţeanca cu Prigoană (ce nume predestinat)?

Sau, fiindcă au declarat public perioadă de criză, se conformează inclusiv pe partea de publicitate electorală şi păstrează afişele, nefiind nevoie să fie înlocuite, anul şi data alegerilor lipsind din conţinut, preventiv?

Indiferent cum ar fi, au făcut lucruri de calitate (la calitatea materialului inscripţionat, nu la ceea ce au făcut până acum ca şi putere), fiindcă durează, durează, rezistă la vânt şi ploaie.

Ca să dovedesc cele spuse mai sus, să nu cumva să creadă cineva că am avut un vis (sper sa nu devină coşmar în urmatorii 3 ani), redau mai jos cele 3 instantanee surprinse ieri după amiază în cartierul Obor. 

Promit să vin cu update la momentul când voi descoperi şi alte asemenea însemne (cred că şi lângă sediul PNL voi mai găsi ceva asemănător), inclusiv dacă ele aparţin altor partide-formaţiuni politice, altele decât cele aflate (momentan) la putere.

Pentru cei ce încă nu s-au hotărât să voteze, conform imaginilor, au cu cine...